Sport PSY 1

Motivaţia în sport

Cea mai simplă definiţie pe care o putem utiliza pentru motivaţie este aceea cum că ea reprezintă direcţia şi intensitatea efortului depus de un anume jucător.

De cele mai multe ori putem discuta despre motivaţie din trei perspective:

  • În alegerea tipului de sport practicat. Sportivii vor fi mai motivaţi, fie pentru sporturi individuale, fie pentru sporturi de echipă sau oricare alte dihotomii. Alegerea sportivului poate fi motivată de diferite interese.
  • Atunci când sportivul doreşte să depună efort pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile sportive, cantitatea de efort va fi mai mare.
  • Atunci când întâmpină dificultăţi sau obstacole în cariera sa, va fi motivat să le depăşească.

Antrenorii, sportivii şi bineînţeles nivelele executive ale cluburilor sportive dorescă să identifice acei factori care îi motivează cel mai bine pe sportivi, pentru a-i atrage inițial la antrenamente şi ulterior pentru a obţine performanţe cât mai ridicate. Din păcate nu există o reţetă universală, care să se potrivească pentru toate cluburile şi toţi sportivii, dar există câţiva factori de care dacă ţinem cont, putem obţine rezultate deosebite. Din punct de vedere teoretic, Deci & Ryan (1995) susţin că sportivii urmăresc satisfacerea a trei nevoi psihologice principale, atunci când aceştia practică un sport, iar acestea sunt:

  • Autonomia – Sportivul trebuie să simtă că poate lua anumite decizii relaţionate cu sportul practicat, în mod individual.
  • Competenţa percepută – Sportivul trebuie să simtă că „face bine ceea ce face”.
  • Relaţionarea cu ceilalţi – Sportivul trebuie să se simtă parte integrantă a grupului din care face parte, că poate comunica, că există o conexiune.

DACĂ CELE TREI NEVOI PSIHOLOGICE SUNT SATISFĂCUTE, MOTIVAŢIA SPORTIVILOR VA FI MAI RIDICATĂ.

Ceea ce este important să înţelegem este faptul că motivaţia nu este asemeni unui buton ON/OFF. Fiecare sportiv este motivat într-o oarecare măsură, iar aceasta se manifestă pe un continuu. Antrenorii şi psihologi sportivi au datoria să identifice care sunt factorii care îi motivează pe sportivi. Motivaţia sportivului fiind astfel îndreptată fie spre o motivaţie intrinsecă atunci când sportivul doreşte să practice un sport, doar din plăcerea de a practica acel sport, fie spre o motivaţie extrinsecă, atunci când sportivul practică sportul pentru a obţine anumite beneficii colaterale (statut social, remuneraţie, şa). Ambele tipuri de motivaţie sunt la fel de importante, dar pe termen lung motivaţia intrinsecă este asociată cu o perseverenţă mai ridicată şi cu rezultate mai bune. Foarte puţine sunt cazurile în care un sportiv este 100 % motivat intrinsec sau extrinsec, aceste dimensiuni se întrepătrund în permanenţă, chiar dacă una dintre ele este cea dominantă. Pentru a identifica tipul de motivaţie a sportivului au fost elaborate chestionare standardizate, care pot fi folosite foarte eficient odată ce ştim tendinţele sportivilor. Utilizarea unui astfel de test este foarte importantă, mai ales pentru sportivii care din diferite motive riscă să ajungă la starea de amotivaţie, stare care reprezintă lipsa interesului pentru activitatea practicată.

Un alt aspect important care poate influenţa motivaţia sportivilor este reprezentat de recompense şi pedepse. Mai mult decât ele per se, tipul acestora şi frecvenţa cu care le primesc pot avea un impact deosebit asupra performanţei sportivului. Vom dedica un articol în întregime acestui subiect, însă până atunci vă invităm să identificaţi acei factori care vă fac să vă întoarceţi zi de zi în sala de antrenament, acel ceva care vă ÎMPINGE SĂ MERGEŢI MAI DEPARTE!

 

 

Sport PSY 1

Galerie imagini