Tir sportiv - gestionarea gândurilor negative
În tirul cu armă, pregătirea fizică și cea tehnică ajung repede la un vârf față de celelalte sporturi, „mușchiul” pe care trebuie să îl antrenezi în permanență este mintea ta. Dar, oricât de bine te-ai antrena, pot apărea și momente dificile atât în timpul antrenamentului, cât și în concursuri.
În tir se poate atinge concentratea maximă, nimic nu te poate perturba, ținta pare că se mișcă încet, corpul este calm și se mișcă atât de natural încât te surprinde. Ești atât de prezent încât nu știi când se termină proba.
Înainte de a începe discuția propriu-zisă, să vorbim puțin despre proba în sine: sunt 5 posturi, fiecare cu câte 3 mașini băgate în șanț, una aruncă în stânga, alta în dreapta și cea din mijloc aruncă un taler drept. Când dai o comandă vocală, un taler iese din șanț și zboară spre cer, 25 de ori în timpul unei manșe, deci scorul maxim poate să fie 25.
În tirul cu armă, pregătirea fizică și cea tehnică ajung repede la un vârf față de celelalte sporturi, „mușchiul” pe care trebuie să îl antrenezi în permanență este mintea ta. Dar, oricât de bine te-ai antrena, pot apărea și momente dificile atât în timpul antrenamentului, cât și în concursuri. Acestea sunt produsul unor gânduri negative automate numite și gânduri parazite, ce pot lua următoarele forme:
- “O să trag 25”, gândul apare după ce un sportiv a parcurs peste jumătate de manșă în care a reușit să scoreze fiecare punct. În acel moment sportivul își pierde concentrarea pe “aici și acum” și gândul îi fuge în viitor. Există și situația în care sportivul pune presiune pe el, atât de multă presiune încât intră în supra-control, mișcările nu mai sunt instinctive și suple și devin rigide și controlate.
Ambele situații pot apărea în orice alt sport, să ne gândim la un alergător care este pe primul loc și când realizează că are șanse reale să câștige cursa, fix atunci este depășit de pretendentul de pe locul 2
- “Pe ăsta o să îl ratez”, un gând care poate să apară oricând în timpul manșei de tras, față de primul gând, acesta este că o lamă cu două tăișuri, una dintre lame este un semnal că poziția de tragere este greșită, sau mușchii necesari sunt prea rigizi. A doua lamă este un gând parazit care apare din cauza presiunii manșei, gândul te poate face să intri în supra-control, cel mai mare inamic în tir. În psihologie, acest efect se numește și „profeția care se auto-împlinește” sau într-un mod mai tradițional, „de ce ți-e frică, nu scapi”.
Bineînțeles că există mult mai multe gânduri parazite ce pot apărea, însă intră în zona de probleme specifice sportului. Există câteva soluții de „deparazitare”, unele sunt pentru perioada pre-competițională sau antrenamente de sine stătătoare și altele sunt răspunsuri rapide pe care un sportiv poate să și le dea în timpul manșei.
Să începem cu soluțiile rapide, cine nu își dorește așa ceva?:D
În tir, când îți vine un gând parazit poți să reiei mișcarea, lași pușcă jos din umăr și te pui din nou în poziție.
Altă tehnică este să îți pui concentrarea în respirația conștientă, dacă respiri conștient nu mai există loc pentru gânduri intruzive.
Dacă una din cele două nu merge, există și o a treia, în care te concentrezi pe cea ce simți, de la cum se simte pușcă în mâini și umăr până la vântul care bate sau soarele care strălucește. Acestea sunt soluții de moment, după un timp își pierd eficiența dacă nu plusezi și cu antrenamente complementare.
Câteva antrenamente simple pe care poți să le faci sunt:
- Meditația, ajută să înțelegi gândurile care-ți trec prin minte în timp ce le lași să treacă. E un exrcițiu care își arată beneficiile după câteva săptămâni de practică, dar e un preț mic să faci asta timp de 5-10 minute în fiecare zi pentru a câștigă câteva puncte, și știm toți cum e să pierzi la o secundă distanță, un punct distanță sau un gol distanță.
- Concentrarea pe flacără, are beneficii asemănătoare cu meditația, ce are în plus este că îți mărește rezistență ochilor la monotonie , depinde de sport, mult prea mult stimul monoton te poate face să pierzi concentrarea.
- Gândirea negativă controlată - să evoci singur gândul parazit și să îl combați cu argumente raționale. Un exercițiu de acest gen nu este indicat să fie folosit în timpul competițiilor, dar în timpul antrenamentelor este benefic. Data viitoare când vine gândul parazit deja sportivul își știe “poezia” și poate să îl stopeze înainte să creeze emoție, tensiune sau disconfort.
După ce trăgătorul și-a învins demonii interiori, simte cum i se ridică „ochelarii de cal”, se simte liber, timpul se scurge încet, el este prezent, se simte ușor ca vântul și maleabil ca apa.
Din exterior arată ca și cum ținta este spartă imediat cum iese din șanț, însă sportivul vede talerul cum pleacă cu „încetinitorul” și simte că are tot timpul din lume să îl spargă.
Bogdan Boeru, SportPsy1